abrupt - perete stancos, puternic inclinat.
albie - portiunea unei vai ocupata permanent sau temporar de apa. Se deosebeste albia minora (partea mai joasa a albiei, matca, prin care apa curge permanent sau in cea mai mare parte a anului; albia majora (partea mai ridicata, lunca, acoperita de ape numai in timpul viiturilor mari).
alpin - zona cea mai inalta a unui munte incepand de la circa 1900m altitudine.
alpinism - exercitu fizic derivat din pasiunea pentru ascensiunile in zonele cele mai dificile ale unui munte.
altitudine - inaltimea unui punct de pe suprafata terestra, calculata fata de nivelul marii sau fata de un punct de referinta.
amonte - sensul "spre izvor", pe cursul unei ape sau vai; in sus.
arcada - element de relief in forma de arc, intalnit in general in zonele calcaroase.
aval - sensul "spre varsare", pe cursul unei ape sau vaii; in jos.
avalansa - masa de zapada desprinsa de pe o panta inclinata a unui munte si alunecand in virtutea legii gravitatiei.
aven - put natural, in general vertical, intalnit in zonele calcaroase ale unui masiv.
brana - portiune de o latime variabila, dar in general redusa, care incinge ca un brau versantul unui munte; in general branele sunt ierboase si practicabile; polita
bunget - padure deasa, foarte greu de strabatut.
carst - termen care defineste un complex de fenomene naturale intalnite in zonele calcaroase: pesteri doline, avene, chei, defileuri, etc.
chei - despicatura adanca, avand peretii inalti si stancosi, practicata in trupul unui munte, in lungul unei vai.
clin - panta cu inclinatie variabila a unui munte sau a unei vai.
colt - varf stancos facand parte din trupul unui munte. concretiuni - formele diverse de depunere a carbonatului de calciu (lapte de piatra) pe peretii unei pesteri, ca urmare a dizolvarii calcarului de catre apele de infiltratie (stalactite, stalgmite, coloane, panze, baldachine, bazinete, ghirlande, cristale, etc.)
creasta - linia de intersectie a planurilor celor doi versanti oponenti ai spinarii unu masiv muntos.
cumpana de ape - linia de despartire dintre doua bazine hidrografice sau numai dintre doua vai invecinate, ce coincide in general cu coama sau creasta unui munte.
curmatura - locul unde coama sau creasta unui munte coboara apreciabil sub nivelul general al acestuia, ingaduind trecerea de pe un versant pe celalalt; sa.
defileu - vale ingusta si adanca rezultata din procesul de eroziune a unui curs de apa intr-o zona montana.
dolina - adancitura in forma de palnie, de dimensiuni variabile, intalnita in zonele carstice ca urmare a dizolvarii calcarului din subsol, de catre ape.
dos - versant de munte cu expunere catre nord, umbrit.
endemism - specie de planta sau animal traind numai intr-o anumita zona sau arie.
escalada - ascensiune intr-un perete de munte, in cataratura libera sau cu ajutorul mijloacelor tehnice.
fata - versant de munte cu expunere catre sud, insorit.
fir - linia principala de desfasurare a cursului unei vai: afluent secundar al acesteia.
fisura - crapatura ingusta practicata intr-un perete stancos, ca urmare a actiunii apelor meteorice asupra acestuia.
galma sau dalma - denumire locala data unui varf de munte de inaltime modesta.
grohotis - masa compacta de bolovanisuri provenita din dezagregarea rocilor unui versant de munte, in general asezat in panta.
hatas - carare ingusta, ramasa in general de pe urma trecerii frecvente a animalelor.
hatis - padure tanara, deasa, incalcita.
hidrografie - reteaua generala de vai si ape care strabate o anumita zona.
horn - spartura ingusta, in general putand permite ascensiunea unui grup de alpinisti, practicata in peretele unui munte.
izbuc - locul de iesire, de obicei virulenta, a unui curs de apa subteran; iesirea apei se poate face permanent sau cu intermitente, la intervale de timp foarte precise.
izvor - locul unde apa unei panze freatice iese la suprafata. izvor vauclazian - sinonim cu izbuc.
jgheab - scobitura mai larga decat un horn, practicata pe versantul unui munte.
magura - forma de relief sub-montana, reprezentata printr-o culme in general impadurita.
morena - masa de material, detritic (nisip, pietris, bolovanis), transportata de ghetari si lasata acolo unde se topeste gheata.
muchie - linia de culme a unui munte sau a unei creste de munte.
muncel - denumire data unui munte de o inaltime modesta, in general facand parte dintr-un grup.
orografie - sistemul formelor de relief ce caracterizeaza o zona montana de mai mare intindere.
padina - portiunea inferioara a unei vai de abrupt, mai larga, cu vegetatie si, in general umeda.
pas - punctul de trecere de pe un versant pe altul al unui grup de munti, folosind invariabil o curmatura sau o sa.
pestera - sinonim cu grota. Scobitura adanca, in general desfasurata pe mai multe galerii, determinata in zonele carstice de actiunea dizolvanta a apelor asupra calcarelor.
picior de munte - partea inferioara, in general impadurita, a unei spinari de munte, ramificata dintr-un varf de pe culmea principala.
plai - picior de munte, usor inclinat, acoperit cu pasuni si strabatut de un drum pastoral sau o poteca.
platou carstic - una din formele de relif sub care se poate infatisa o zona calcaroasa.
pod - sinonim cu platou. Suprafata inalta, aproape plana sau usor valurita, situata in zona de maxima altitudinea unui masiv muntos.
polita - sinonim cu brana.
portal - gura de intrare (monumentala) a unei pesteri de mari dimensiuni.
ravena - vale stramta cu versanti abrupti, instabila, cu o adancime cuprinsa intre 2 si 30m.
relief carstic - forme specifice de relief acumulate in limitele unei zone montane calcaroase (vezi Carst).
rigole - santulete adancite, in forma de V, cu adancimi cuprinse intre 20-30cm, cu apa numai in timpul ploilor sau al topirii zapezilor.
seninari - zone de stanci golase si foarte inclinate, din abruptul unui masiv muntos.
spalatura - stanca golasa, dar de o inclinatie mai redusa decat cea a seninarilor, in general lustruita de actiunea apelor meteorice.
spinare - partea cea mai inalta a unui munte, al carei relief se prezinta cu doi versanti oponenti; sinonime: coama, creasta.
strunga - o despicatura ingusta pe linia unei creste; sinonime: fereastra, portita, sa.
sa - sinonim cu strunga, curmatura.
sistoaca - valcel stancos, ingust, de inclinatie variabila, care brazdeaza panta unui munte; sinonim cu surloi sau jgheab.
tanc - varf stancos pe linia de culme a unui munte sau pe versantii acestuia.
vale - forma negativa de relief, ingusta si alungita, cu panta in descrestere in aval, creata prin actiunea apelor curgatoare.
vaiuga - vale mica, scurta si putin adancita, cu versanti slab inclinati, cu fundul concav.
valcea - forma negativa de relief cu muchia si versantii slab inclinati si fixati de vegetatie, cu fund cocav sau plat, cu scurgere permanenta sau temporara.
versanti - malurile cu inclinatie variabila ale unei vai de munte; versant drept sau versan stang, sunt denumiri date malurilor unei vai, dupa cum sunt asezate pe dreapta sau pe stanga sensului de scurgere al apei respective.
valcel - ramificatie a unei vai de munte, situata la originea sau pe cursul acesteia. |
